Romani 1 VBRC2020
1. Paul, slujitor al lui Cristos Isus, chemat [să fie] apostol, ales [ca să vestească] evanghelia lui Dumnezeu,
2. pe care o promisese de mai înainte prin profeții săi în Sfintele Scripturi,
3. despre Fiul său născut după trup din descendența lui Davíd,
4. rânduit Fiu al lui Dumnezeu cu putere, după Duhul sfințeniei, prin învierea din morți, Isus Cristos Domnul nostru,
5. prin care am primit har și [misiunea] apostolică de a duce la ascultarea credinței pentru numele său toate neamurile,
6. între care sunteți și voi, chemați ai lui Isus Cristos:
Rugăciunea de mulțumire7. tuturor celor care sunt în Roma, celor iubiți de Dumnezeu, chemați sfinți, har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Cristos.
8. Înainte [de toate], îi mulțumesc Dumnezeului meu prin Isus Cristos pentru voi toți, întrucât credința voastră este vestită în toată lumea.
9. Martor îmi este Dumnezeu, căruia îi aduc cult în duhul meu, prin evanghelia Fiului său, că îmi aduc aminte fără încetare de voi
10. oriunde în rugăciunile mele ca, prin voința lui Dumnezeu, să am vreodată ocazia potrivită de a veni la voi,
11. căci doresc mult să vă văd pentru a vă împărtăși vreun dar spiritual ca să fiți întăriți,
12. sau mai bine pentru a fi mângâiat alături de voi prin credința comună: a voastră și a mea.
13. Fraților, nu vreau să vă fie necunoscut că de multe ori am dorit să vin la voi, ca să culeg și printre voi vreun rod ca și la celelalte neamuri, dar am fost împiedicat până astăzi.
14. Le sunt dator și grecilor, și barbarilor, și celor înțelepți, și celor neștiutori,
Tema principală a scrisorii: evanghelia mântuirii15. astfel încât, în ceea ce mă privește, sunt dornic de a vă vesti evanghelia și vouă, celor din Roma.
16. De fapt, eu nu mă rușinez de evanghelie, căci ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui [om] care crede, mai întâi a iudeului și [apoi] a grecului.
Toți oamenii sunt păcătoși17. Căci dreptatea lui Dumnezeu este revelată în ea din credință spre credință, după cum este scris: „Cel drept va trăi din credință”.
18. Într-adevăr, mânia lui Dumnezeu se revelează din cer asupra oricărei nelegiuiri și nedreptăți a oamenilor care înăbușă adevărul prin nelegiuire;
19. pentru că ceea ce poate fi cunoscut despre Dumnezeu este vădit în ei, întrucât Dumnezeu li s-a făcut cunoscut.
20. De fapt, [realitatea] sa invizibilă sau puterea sa veșnică și dumnezeirea lui pot fi cunoscute cu mintea de la creația lumii în făpturile lui, așa încât ei nu se pot scuza.
21. Căci, deși l-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu l-au glorificat ca Dumnezeu și nu i-au adus mulțumire, ci au rătăcit în cugetări inutile, iar inima lor nechibzuită s-a întunecat.
22. Pretinzându-se înțelepți, au înnebunit
23. și au înlocuit gloria Dumnezeului nepieritor cu asemănarea chipului omului pieritor, al păsărilor, al patrupedelor și al reptilelor.
24. De aceea i-a lăsat Dumnezeu [pradă] necurăției, în voia poftelor inimii lor, așa încât își necinstesc singuri trupurile.
Păcatul în lumea păgână25. Aceștia au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună: au cinstit și au adus cult creaturii în locul Creatorului, care este binecuvântat în veci. Amin!
26. De aceea i-a lăsat Dumnezeu [pradă] patimilor rușinoase: astfel, femeile lor au schimbat raporturile firești cu cele împotriva naturii.
27. La fel și bărbații, abandonând raportul firesc cu femeia, s-au aprins de patimă unii pentru alții; săvârșind nerușinarea bărbați cu bărbați, și-au primit ei înșiși cuvenita răsplată pentru perversiunile lor.
28. Și, deoarece ei nu au considerat important să ajungă la Dumnezeu prin cunoaștere, Dumnezeu i-a lăsat [pradă] unei minți necugetate, ca să facă cele nepermise.
29. Astfel, s-au umplut de orice nelegiuire, răutate, lăcomie, viciu, plini de invidie, crimă, ceartă, viclenie, înșelătorie; ei sunt bârfitori,
30. defăimători, dușmani ai lui Dumnezeu, jignitori, îngâmfați, lăudăroși, iscusiți la rele, neascultători de părinți,
31. fără de minte, fără cuvânt, fără inimă, fără milă.
32. Aceștia, deși cunosc cele drepte ale lui Dumnezeu – că cei care practică astfel de lucruri sunt vrednici de moarte –, ei nu numai că le săvârșesc, ci îi și aprobă pe cei care le săvârșesc.