Romani 10 NTR

1. Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliți este să fie mântuiți.

2. Căci le mărturisesc că au zel pentru Dumnezeu, însă nu potrivit cu adevărata cunoaștere.

3. Fiindcă, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu și căutând să-și însușească o dreptate a lor înșiși, ei nu s-au supus dreptății lui Dumnezeu.

4. Căci Cristos este împlinirea Legii, pentru dreptatea fiecăruia care crede.

5. Căci Moise scrie despre dreptatea care vine din Lege astfel: „Omul care împlinește poruncile va trăi prin ele“.

6. Însă dreptatea care vine din credință spune așa: „Să nu zici în inima ta: «Cine se va sui în Cer?»“ – adică pentru a-L coborî pe Cristos –

7. „sau: «Cine va coborî în Adânc?»“ – adică pentru a-L ridica pe Cristos dintre cei morți.

8. Și atunci, ce spune ea? „Cuvântul este aproape de tine; este în gura ta și în inima ta“. Acesta este cuvântul credinței, pe care-l predicăm.

9. Fiindcă, dacă mărturisești cu gura ta că Isus este Domn și crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți, vei fi mântuit.

10. Căci omul crede cu inima, ca să primească dreptatea, și mărturisește cu gura, ca să primească mântuirea.

11. Într-adevăr, Scriptura spune: „Oricine crede în El nu va fi făcut de rușine“.

12. Căci nu se face nicio diferență între iudeu și grec, deoarece Același Domn este al tuturor, fiind bogat în binecuvântare față de toți cei ce-L cheamă.

13. Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit!“.

14. Așadar, cum Îl vor chema pe Cel în Care n-au crezut? Și cum vor crede în Cel despre Care n-au auzit? Și cum vor auzi, fără să le predice cineva?

15. Și cum să predice, dacă nu sunt trimiși? Așa cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce aduc vești bune!“.

16. Însă nu toți au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia spune: „Doamne, cine a crezut ceea ce noi am auzit?“.

17. Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Cristos.

18. Însă eu întreb: n-au auzit ei? Ba da! „Glasul lor a străbătut întreg pământul, și cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii“.

19. Însă eu întreb: oare n-a înțeles Israel? Mai întâi, Moise spune: „Eu vă voi provoca la gelozie prin cei ce nu sunt o națiune; vă voi mânia printr-o națiune fără pricepere“.

20. Iar Isaia îndrăznește și spune: „M-am lăsat găsit de cei ce nu Mă căutau. M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine“.

21. Însă, despre Israel, spune: „Toată ziua Mi-am întins mâinile către un popor neascultător și împotrivitor“.