Romani 11 NTR

1. Atunci întreb: Și-a respins Dumnezeu poporul? În niciun caz! Căci și eu sunt israelit, din urmașii lui Avraam, din seminția lui Beniamin.

2. Dumnezeu nu Și-a respins poporul, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu știți ce spune Scriptura despre Ilie, cum se roagă el lui Dumnezeu împotriva lui Israel?

3. „Doamne, Ți-au ucis profeții, Ți-au dărâmat altarele. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să-mi ia viața“.

4. Dar ce i-a răspuns Dumnezeu? „Mi-am păstrat șapte mii de bărbați care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal“.

5. Tot așa este și în vremea de acum: există o rămășiță potrivit alegerii harului,

6. iar dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte, pentru că altfel harul n-ar mai fi har.

7. Ce putem spune atunci? Israel n-a obținut ceea ce căuta, dar cei aleși au obținut. Iar ceilalți au fost împietriți,

8. așa cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi să nu vadă și urechi să nu audă, până în ziua de azi“.

9. Iar David spune: „Să li se prefacă masa într-o capcană, într-un laț, într-o cursă și o răsplătire pe măsură!

10. Să li se întunece ochii, ca să nu mai vadă! Fă să li se încovoaie mereu spinarea!“.

11. Prin urmare, întreb: s-au împiedicat ei în așa fel, încât să cadă pentru totdeauna? În niciun caz, ci, datorită alunecării lor, mântuirea a ajuns la neevrei, pentru a-i face pe israeliți geloși.

12. Deci, dacă alunecarea lor a fost bogăție pentru lume, iar înfrângerea lor a fost bogăție pentru neevrei, cu cât mai mult va fi întoarcerea lor deplină?

13. Acum vă vorbesc vouă, neevreilor: întrucât sunt apostol al neevreilor, eu îmi glorific slujirea,

14. încercând cumva să stârnesc gelozia poporului meu și să-i salvez astfel pe unii dintre ei.

15. Căci, dacă respingerea lor a adus împăcarea lumii, ce va aduce atunci primirea lor, dacă nu viață din morți?

16. Iar dacă cel dintâi rod este sfânt, atunci și aluatul este sfânt. Și dacă rădăcina este sfântă, atunci și ramurile sunt sfinte.

17. Dar dacă unele ramuri au fost rupte, iar tu, care ești o ramură de măslin sălbatic, ai fost altoită printre ele și ai devenit părtașă la rădăcina și rodnicia măslinului,

18. nu te lăuda față de ramuri! Dacă te lauzi, amintește-ți că nu tu susții rădăcina, ci rădăcina te susține pe tine!

19. Vei spune: „Ramurile au fost rupte ca să fiu altoit eu!“.

20. Așa este. Ele au fost rupte prin necredință, iar tu stai în picioare prin credință! Prin urmare, nu te îngâmfa, ci teme-te!

21. Căci, dacă n-a cruțat Dumnezeu ramurile naturale, nu te va cruța nici pe tine!

22. Uită-te deci la bunătatea și la asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei care au căzut și bunătate față de tine, dacă rămâi în bunătatea Lui. Altfel, și tu vei fi tăiat.

23. Chiar și ei, dacă nu persistă în necredință, vor fi altoiți, pentru că Dumnezeu este în stare să-i altoiască din nou.

24. Căci, dacă tu ai fost tăiat din ceea ce, prin natura sa, este un măslin sălbatic și ai fost altoit, împotriva naturii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiți aceștia, care sunt ramuri naturale, în propriul lor măslin!

25. Căci nu vreau să nu știți taina aceasta, fraților, ca să nu credeți în voi înșivă că sunteți înțelepți: o parte din Israel a căzut în împietrire, până când va intra numărul complet al neevreilor.

26. Și atunci tot Israelul va fi mântuit, așa cum este scris: „Eliberatorul va veni din Sion; El va îndepărta lipsa de evlavie de la Iacov.

27. Acesta este legământul Meu cu ei, când le voi înlătura păcatele“.

28. În ce privește Evanghelia, ei sunt dușmani din cauza voastră, însă, în ce privește alegerea, ei sunt iubiți datorită patriarhilor.

29. Fiindcă darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt fără regret.

30. Căci așa cum voi ați fost cândva neascultători față de Dumnezeu, dar acum vi s-a arătat milă prin neascultarea acestora,

31. tot astfel și ei sunt acum neascultători, pentru ca, prin mila arătată vouă, să poată primi și ei acum milă.

32. Căci Dumnezeu i-a închis pe toți în neascultare, ca să aibă milă de toți.

33. O, adâncul bogăției, înțelepciunii și cunoașterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui!

34. „Căci cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfătuitorul Lui?“

35. „Cine I-a dat mai întâi ceva, ca El să fie nevoit să-i dea înapoi?“

36. Fiindcă din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie gloria în veci! Amin.