Romani 13 BIV2014

1. „Supuși dar, stăpânirilor, Să fiți, mereu, voi, fraților, Căci nici o stăpânire nu-i Fără de voia Domnului. Deci, stăpânirile ce sânt, Pe fața-ntregului pământ, Sunt rânduite, tot mereu, Numai de către Dumnezeu.

2. Acela cari se-mpotrivește La stăpâniri, se dovedește A fi-mpotriva Domnului, Precum și-a rânduielii Lui. Iar cel care s-a-mpotrivit, Are să fie osândit.

3. Toți dregătorii, de știut Este, că nu sunt de temut, Pentru o faptă săvârșită, Care drept bună-i dovedită. Nu vrei să ai vreo tresărire, De frică, pentru stăpânire? Fă binele și-atuncea ea, Doar laude, o să îți dea.

4. Să știi că orice dregător Este un simplu slujitor Al Domnului, pus, pentru tine – Adică pentru al tău bine. Dacă faci rău, de bună seamă, Tu trebuie ca să ai teamă, Căci nu degeaba – vei vedea – Că el își poartă sabia. El este-n slujba Domnului, Iar printre sarcinile lui, Se află și cea cari impune Că trebuie să Îl răzbune Și, de asemeni, pedepsește Pe cel ce, rele, săvârșește.

5. De-aceea, trebuie să știți, Neîncetat, supuși să fiți, Nu pentru că sunteți speriați Dacă pedeapsă căpătați, Ci numai din îndemnul care Al vostru cuget doar, îl are.

6. Tot din acest motiv, să știți Și dările, să le plătiți, Căci iată, niște slujitori Sunt toți cei care-s dregători – În slujba Domnului aflați – Și care fost-au așezați, Să împlinească, necurmat, Slujba ce li s-a-ncredințat.

7. Deci fraților, mereu, să dați – La toți – ceea ce datorați: Cui datorați birul, să știți Că trebuie să îi plătiți; La cel ce vamă-i datorați, Vamă va trebui să-i dați; Cui frica-i datorați apoi, Frică să știți să îi dați voi; Iar dacă cinste-i datorați, Atuncea cinste să îi dați.”

8. „De-aceea, iată sfatul meu, Pe care să-l urmați, mereu: Nimica deci, dragii mei frați, La nimeni, să nu datorați. Neîncetat, să vă iubiți, Unii pe alții, căci să știți: Cel cari pe altul îl iubește, Acela, Legea, împlinește.

9. Iată, de fapt: „Să nu curvești, Să nu furi și să nu mințești, Să nu poftești”, sau orișicare Altă poruncă Legea are, Într-una singură – firește – Că fiecare se-mplinește; Și-aceasta spune: „Să-ți iubești Aproapele, precum tu ești Iubit, mereu, de către tine.”

10. Dragostea face numai bine; Nicicând, ea nu va face rău, Ci bine, seamănului său. Căci dragostea, vă dau de știre, Că este-a Legii împlinire.”

11. „Și, cu atât mai mult, acum, Când știți că pe al nostru drum, De mântuire, ne-ncetat, Iată că ne-am apropiat. Ea-i mai aproape – ați văzut – Decât atunci când am crezut. E timpul ca să vă treziți Din somn, stând gata, pregătiți, Căci orișicine-a prins de veste În ce împrejurare este.

12. Noaptea, aproape, a trecut. Aproape, ziuă s-a făcut. De-aceea, haideți să-ncercăm, Cu toții, să ne dezbrăcăm De faptele întunecate, Căci trebuie a fi luate, Acuma, armele pe care, Lumina zilei doar, le are.

13. Frumos, ca-n timpul zilei, noi Trebuie să trăim apoi, Nu doar în chefuri și-n beții, În fapte rele și curvii, În certuri, pizmă și rușine.

14. Acum, luați dar seama bine, Și îmbrăcați-vă frumos, În Domnul nost’, Iisus Hristos. Grijă, de-acum, dragii mei frați, Nu trebuie să mai purtați Față de firea pământească, Să nu-i treziți pofta firească.”