Romani 14 BVA
1. Să îl primiți bine între voi pe cel care este slab în credință; și să evitați disputele cu el.
2. De exemplu, unul crede că poate să mănânce orice. Dar altul, a cărui credință este slabă, are o alimentație vegetariană.
3. Cel care mănâncă (și carne), nu trebuie să desconsidere pe acela care nu mănâncă decât legume și fructe; iar cel care este vegetarian în alimentație, nu trebuie să îl condamne pe cel care mănâncă și carne; pentru că și el este acceptat de Dumnezeu.
4. Oare cine îți permite să condamni pe cel care este slujitorul altuia? Stăpânul lui este cel care decide dacă el este aprobat sau respins. Dar el va fi acceptat, pentru că Stăpânul îl va face să primească aprobare (pentru decizia lui).
5. Vă prezint acum un alt exemplu: unul crede că o zi este specială în raport cu altele, în timp ce altul consideră că toate au aceeași valoare. Fiecare trebuie să fie total convins în mintea lui (cu privire la aceste evaluări).
6. Cel care are o apreciere specială față de o anumită zi, procedează așa gândind că astfel Îl onorează pe Stăpân. Cel care mănâncă și carne, face acest lucru tot din respect pentru Stăpân; pentru că și el Îi mulțumește lui Dumnezeu pentru ce mănâncă, așa cum procedează și acela care nu consumă carne.
7. Și, de fapt, nimeni dintre noi nu trăiește pentru el și nici nu moare pentru el;
8. ci dacă trăim, facem acest lucru pentru Stăpân. Și dacă murim, o facem tot pentru El. Astfel, indiferent că trăim sau că murim, noi suntem ai Stăpânului.
9. Și de fapt, exact pentru acest scop a și murit Cristos: ca să poată fi Stăpân atât pentru cei morți, cât și pentru cei vii.
10. Având în vedere acest lucru, de ce îți permiți să îl condamni sau să îl desconsideri pe fratele tău (care este mai slab în credință)? Trebuie să știți că în final, toți vom sta în fața tronului de judecată al lui Dumnezeu!
11. Și se va întâmpla exact cum este scris în Scripturi: „Cât este de adevărat că Eu trăiesc – zice Iahve – atât de sigur este faptul că orice genunchi se va apleca în fața Mea și orice om va vorbi cu limba lui despre Dumnezeu!”
12. Deci fiecare dintre noi va fi direct responsabil pentru el personal atunci când va sta înaintea lui Dumnezeu!
13. Să nu ne mai condamnăm unii pe alții; ci mai bine să concepem și să punem în aplicare metode pentru evitarea situațiilor în care un alt frate ar putea „să cadă” sau să păcătuiască din cauza noastră.
14. Ca unul care sunt (inclus) în Stăpânul Isus, eu știu și sunt convins că în realitate, niciun aliment nu este „necurat”. Dar dacă cineva crede că un aliment este „necurat”, atunci va fi așa doar pentru el.
15. Și totuși, dacă un asemenea frate al tău este afectat din cauza alimentației tale, nu mai trăiești în dragoste. Deci să nu accepți ca din cauza unei mâncări, să se ajungă la distrugerea fratelui tău pentru care a murit Cristos!
16. Nu permite ca despre lucrurile bune pe care le faci, să apară interpretări negative din partea altora!
17. De fapt, Regatul lui Dumnezeu nu se ocupă cu mâncarea și cu băutura; ci el este locul în care prin prezența Spiritul Sfânt, există dreptate, pace și bucurie.
18. Cel care îl slujește pe Cristos trăind astfel, este agreat de Dumnezeu și respectat de (ceilalți) oameni.
19. Deci scopul nostru să fie acela de a promova lucrurile care aduc pacea și care determină edificarea noastră (spirituală).
20. Astfel, prin decizia noastră cu privire la ce mâncăm, să nu distrugem ce a făcut Dumnezeu (în viața altor oameni). Deși toate alimentele sunt bune de consumat, este rău să mănânci ceva care îl determină pe altul „să cadă”!
21. (În aceste circumstanțe,) este bine să nu mănânci carne, să nu bei vin și să nu faci nimic din tot ce ar putea face pe fratele tău „să cadă” (în situația de a comite păcat)!
22. Păstrează convingerea ta personală și pune-o în aplicare (mâncând orice) atunci când nu te vede nimeni cu excepția lui Dumnezeu. Cine reușește astfel să nu se condamne singur în timp ce face un lucru bun, este un om fericit!
23. Dar acela care nu are certitudinea că face un lucru bun, se simte condamnat atunci când mănâncă (și carne), pentru că el nu procedează astfel din convingere. Orice decizie care este luată fără să existe convingerea că ea reprezintă un lucru bun, înseamnă (pentru acel om) comiterea unui păcat.