Romani 2 VBRC2020

1. De aceea, tu, omule care judeci, oricine ai fi, nu ai scuze, căci tocmai prin faptul că îl judeci pe altul, te condamni pe tine, pentru că tu, care judeci, săvârșești aceleași lucruri.

2. Noi știm că judecata lui Dumnezeu asupra celor care săvârșesc aceste lucruri este după adevăr.

3. Dar tu, omule care îi judeci pe cei care săvârșesc acestea, dar le practici și tu, crezi că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?

4. Sau disprețuiești bogăția bunătății sale, a îngăduinței și a îndelungii lui răbdări și nu-ți dai seama că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la convertire?

5. Dar prin împietrirea ta și prin inima ta nepocăită, îți aduni mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu,

6. care îl va răsplăti pe fiecare după faptele sale.

7. Celor care prin statornicia în a face bine caută gloria, cinstea și nemurirea, le va da viață veșnică,

8. iar celor care, din ambiție și nesupunere față de adevăr, din contra, se supun nelegiuirii, [le va da] mânie și furie.

9. Necaz și încercare peste orice suflet omenesc care săvârșește răul, mai întâi pentru iudeu și [apoi] pentru grec;

10. glorie, cinste și pace pentru oricine săvârșește binele, mai întâi pentru iudeu și [apoi] pentru grec,

11. căci la Dumnezeu nu este părtinire.

12. De fapt, toți cei care au păcătuit fără Lege vor pieri fără Lege, iar toți cei care au păcătuit sub Lege vor fi judecați prin Lege.

13. Pentru că nu cei care ascultă Legea sunt drepți la Dumnezeu, ci vor fi justificați cei care împlinesc Legea.

14. Cât timp păgânii, care nu au Legea, fac din fire [faptele] Legii, ei, care nu au Legea, sunt Lege pentru ei înșiși.

15. Ei arată că fapta Legii este scrisă în inimile lor și despre aceasta dau mărturie atât conștiința lor, cât și gândurile lor care, pe rând, îi acuză sau îi dezvinovățesc.

16. [Aceasta se va arăta] în ziua în care Dumnezeu va judeca cele ascunse ale oamenilor, după evanghelia mea, prin Cristos Isus.

17. Dacă tu, care te numești iudeu și te bazezi pe Lege, tu, care te mândrești cu Dumnezeu,

18. îi cunoști voința și, învățat fiind de Lege, știi să alegi lucrurile mai de folos,

19. tu, care te crezi călăuza orbilor, lumina celor [aflați] în întuneric,

20. învățătorul celor neștiutori, educatorul copiilor, întrucât ai în Lege îndreptarul cunoașterii și al adevărului,

21. așadar, tu, care dai lecții altora, cum de nu te înveți pe tine însuți? Furi tu, care predici să nu se fure?

22. Comiți adulter tu, care interzici adulterul? Prădezi templele tu, care urăști idolii?

23. Tu, care te mândrești cu Legea, prin încălcarea Legii, îl necinstești pe Dumnezeu!

24. Căci așa este scris: „Numele lui Dumnezeu este batjocorit între păgâni din cauza voastră”.

25. Circumcizia îți este într-adevăr de folos dacă practici Legea; dar dacă tu ești unul care încalcă Legea, circumcízia ta devine necircumcízie.

26. Așadar, dacă cel necircumcis păzește hotărârile Legii, nu-i va fi oare considerată necircumcízia lui drept circumcízie?

27. Și cel care, necircumcis din fire, dar care ține Legea, te va judeca pe tine, care prin litera [Legii] și circumcízie ești unul care încalcă Legea.

28. Căci nu cel care pe dinafară [se arată iudeu] este iudeu, nici circumcízia nu este aceea [care apare] pe dinafară, în trup.

29. Ci [iudeu] este cel care-i iudeu pe dinăuntru, iar circumcízia este aceea a inimii, în duh, și nu în litera [Legii]: lauda acestuia nu-i de la oameni, ci de la Dumnezeu.