Romani 7 BVA

1. Fraților, vă vorbesc acum ca unora care cunosc legea (mozaică). Știți că ea „guvernează” omul atât timp cât trăiește el.

2. O femeie căsătorită este „legată” de soțul ei atât timp cât acesta trăiește. Dar dacă el moare, este „dezlegată” de legea care reglementa relația cu fostul ei soț.

3. Această lege prevede că dacă s-ar fi dus să fie soția altui bărbat în timp ce primul încă trăia, s-ar fi numit adulteră. Dar dacă îi moare soțul, legea referitoare la căsătorie își încetează aplicabilitatea pentru vechea ei relație cu acela; și astfel, nu o va numi adulteră dacă se va căsători cu un alt bărbat.

4. Frații mei, în ce privește relația voastră cu legea (mozaică), prin (identificarea cu) corpul lui Cristos, ați murit și voi în mod asemănător, ca să fiți ai Celui care a înviat dintre cei morți. Iar acest lucru s-a întâmplat ca să producem rezultate pentru (cauza lui) Dumnezeu.

5. În timp ce trăiam guvernați de legile naturii noastre umane păcătoase, dorințele păcătoase ale acesteia erau puse în evidență (prin interzicerea lor) de lege(a mozaică). Ele își produceau efectul în ființa noastră și aduceau rezultate care ne calificau pentru moarte.

6. Dar acum suntem liberi față de lege(a mozaică), pentru că am murit față de aceea care ne ținea sclavi; și am făcut acest lucru ca să putem sluji nu în vechea formă cerută de legea (mozaică) scrisă, ci în noua realitate creată de Spirit.

7. Ce concluzie am putea formula acum? Oare să afirmăm că legea (mozaică) este păcat? În mod categoric, nu! Totuși, eu nu aș fi conștientizat existența păcatului fără ajutorul legii (mozaice). De exemplu, dacă această lege nu mi-ar fi spus „Să nu ai dorințe păcătoase”, eu nu aș fi (re)cunoscut acele dorințe (ca ceva păcătos).

8. Dar prin apariția poruncii, păcatul a conceput în mine tot felul de (asemenea) dorințe negative. De fapt, fără existența legii (mozaice), păcatul era „mort”;

9. iar eu eram „viu” în absența ei. Dar atunci când a venit porunca (acestei legi), păcatul „a înviat”, iar eu „am murit”.

10. Astfel, în loc să îmi aducă viața, porunca (legii mozaice) mi-a cauzat moartea.

11. Ea mi-a devenit ostilă pentru că păcatul a avut oportunitatea și abilitatea să mă înșele chiar prin apariția (și existența) poruncii.

12. Deci legea (mozaică) este sfântă; iar porunca ei este sfântă, corectă și bună.

13. În acest caz, oare tocmai ceva bun mi-a adus moartea? Nu: această concluzie este greșită. Păcatul este cel care a produs în mine moartea(, nu legea); și a făcut acest lucru prin intermediul unui lucru bun. S-a întâmplat așa pentru ca astfel, porunca pe care a folosit-o el (în acest scop), să îi evidențieze natura lui excesiv de păcătoasă.

14. Știm că în realitate, legea (mozaică) este spirituală; dar eu trăiesc având o natură (personală) păcătoasă și (la nivelul ei) sunt vândut ca sclav păcatului.

15. De fapt, nu înțeleg ce se întâmplă cu mine; pentru că nu (reușesc să) fac ce doresc, ci tocmai ce urăsc.

16. Astfel, dacă mă surprind făcând ce nu vreau să fac, recunosc (în mod implicit și accept) că legea (mozaică) este bună.

17. În consecință, de fapt, nu eu sunt autorul acestor lucruri (nedorite de mine), ci păcatul care locuiește în mine.

18. Prin faptul că vreau să fac ce este bine dar acest lucru îmi este imposibil, am devenit conștient că în mine, adică în natura mea păcătoasă, nu locuiește nimic bun.

19. Astfel, nu reușesc să fac binele pe care-l intenționez, ci fac răul pe care nu mi-l doresc făcut.

20. (Repet:) Dacă fac ceea ce nu doresc, atunci(, de fapt,) nu eu sunt autorul acelor lucruri, ci păcatul care locuiește în mine.

21. Am descoperit că există următoarea lege: atunci când vreau să fac ce este bine, răul este totdeauna prezent în mine.

22. În interiorul meu, agreez legea lui Dumnezeu.

23. Dar observ că funcționează în ființa mea o altă lege care este în opoziție cu legea din mintea mea și care mă determină să fiu sclav al păcatului care este prezent în mine.

24. Vai cât sunt de nenorocit! Cine mă va salva de acest mod de-a fi, care îmi aduce moartea?

25. Dar Îi mulțumesc lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Stăpânul nostru! Astfel, la nivelul minții mele, sunt sclavul legii lui Dumnezeu; dar în natura mea păcătoasă, sunt sclav al legii păcatului.