Romani 7 VBRC2020

1. Oare nu știți, fraților – căci vorbesc unora care cunosc Legea –, că Legea are putere asupra omului cât timp acesta este în viață?

2. Astfel, femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei cât timp [acesta] trăiește; dacă îi moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului.

3. Dacă, deci, când îi trăiește soțul, ea va fi a altui bărbat, va fi numită adulteră, dar dacă îi moare soțul, este dezlegată de Lege, așa că nu mai este adulteră luând un alt bărbat.

4. La fel și voi, frații mei, ați murit pentru Lege prin trupul lui Cristos ca să fiți ai altuia, adică ai celui înviat din morți, ca să aducem rod lui Dumnezeu.

5. Cât timp eram în trup, patimile păcatelor [trezite] prin Lege lucrau în membrele noastre ca să aducă roade pentru moarte.

6. Acum însă am fost eliberați de Lege, fiind morți pentru ceea ce ne ținea în sclavie, așa încât să slujim în duhul cel nou, și nu în litera cea veche.

7. Așadar, ce vom zice? Oare este Legea păcat? Nicidecum! Însă nu am cunoscut păcatul decât prin Lege și n-aș fi cunoscut pofta dacă Legea n-ar fi spus: „Să nu poftești!”.

8. Dar păcatul, găsind o ocazie prin Lege, a produs în mine toate poftele, căci, în afara Legii, păcatul este mort.

9. Odinioară, fără Lege, eu eram viu. Dar când a venit porunca, [a început să] trăiască păcatul,

10. iar eu am murit. Și porunca, [dată] spre viață, mi s-a descoperit că este spre moarte.

11. Căci păcatul, găsind o ocazie prin poruncă, ne-a înșelat și, din cauza ei, ne-a ucis.

12. Așadar, Legea este sfântă, iar porunca este sfântă și dreaptă și bună.

13. Atunci binele mi-a devenit moarte? Nicidecum! Însă păcatul, ca să se arate păcat, mi-a produs și a desăvârșit moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul prin poruncă să devină peste măsură de păcătos.

14. De fapt, noi știm că Legea este spirituală, însă eu sunt din carne, vândut sclav păcatului.

15. Căci știu ce fac: nu săvârșesc ceea ce vreau, ci fac ceea ce urăsc.

16. Deci, dacă fac ceea ce nu vreau, recunosc că Legea este bună.

17. Acum însă nu eu fac acestea, ci păcatul care locuiește în mine.

18. Știu dar că în mine, în trupul meu, nu locuiește nimic bun, pentru că voința este prezentă, dar [puterea] de a împlini binele, nu.

19. Căci nu fac binele pe care îl vreau, ci săvârșesc răul pe care nu-l vreau.

20. Așadar, dacă ceea ce nu vreau, aceea fac, nu mai sunt eu cel care fac, ci păcatul care locuiește în mine.

21. Prin urmare, găsesc Legea aceasta [în mine]: când vreau să fac binele, mi se prezintă răul

22. pentru că după omul lăuntric îmi găsesc plăcere în Legea lui Dumnezeu;

23. dar văd o altă lege în mădularele mele, care luptă împotriva legii minții mele și mă ține sclav prin Legea păcatului care este în mădularele mele.

24. Om nefericit ce sunt! Cine mă va elibera de acest trup al morții?

25. Dar mulțumiri fie [aduse] lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru! Deci cu mintea slujesc Legea lui Dumnezeu, dar cu trupul, legea păcatului.