Romani 8 BVA
1. Deci, pentru cei care sunt în Cristos Isus, nu mai există nicio condamnare;
2. pentru că în El, legea Spiritului care produce viață, m-a eliberat de legea păcatului care duce la moarte.
3. Dumnezeu a condamnat păcatul în natura umană; și astfel, El a realizat exact acel lucru pe care legea (mozaică) nu a putut să îl facă – atunci când Și-a trimis propriul Său Fiu (să trăiască) în natura umană predispusă la păcat și ca să fie El Însuși sacrificiu (care plătește) pentru păcat.
4. Dumnezeu a procedat astfel pentru ca cerințele perfect justificate ale legii (mozaice) să fie respectate de noi care (putem reuși acest lucru atunci când) nu trăim conform naturii noastre păcătoase, ci în conformitate cu Spiritul.
5. Cei care trăiesc în acord cu natura umană păcătoasă, se gândesc la lucrurile specifice ei; dar cei care trăiesc în conformitate cu specificul Spiritului, se gândesc la lucrurile Lui.
6. Mentalitatea specifică naturii umane păcătoase este rețeta sigură pentru moarte; dar modul de gândire specific Spiritului, conduce la viață și la pace.
7. Se întâmplă așa, pentru că mentalitatea specifică naturii umane păcătoase este ceva ostil lui Dumnezeu; și această natură umană nu se subordonează legii lui Dumnezeu și nici nu poate să facă acest lucru;
8. iar cei care trăiesc în modul specific naturii umane păcătoase, nu pot fi agreați de Dumnezeu.
9. Dar dacă Spiritul lui Dumnezeu locuiește în voi, atunci nu mai trăiți conform principiilor naturii umane păcătoase, ci în acord cu acelea ale Spiritului (Sfânt). Dacă cineva nu are (în el) Spiritul lui Cristos, nu este al Lui.
10. Și dacă este Cristos în voi, atunci chiar dacă natura voastră fizică este subordonată morții din cauza păcatului, spiritul vostru este viu din cauza dreptății.
11. Dacă spiritul Celui care L-a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, atunci Același (Dumnezeu) care L-a înviat pe Isus Cristos, va învia și corpurile voastre (care acum sunt) muritoare; și El va face acest lucru din cauza Spiritului Său care este în voi.
12. Deci, fraților, noi nu mai avem nicio datorie față de natura umană păcătoasă; și astfel, nu mai suntem obligați să trăim conform specificului ei.
13. Dacă (totuși) trăiți (chiar și acum) conformându-vă acesteia, veți muri! Dar dacă în acord cu natura Spiritului, faceți să moară manifestările naturii umane păcătoase, veți trăi.
14. Toți cei care își trăiesc viața fiind ghidați de Spiritul lui Dumnezeu, sunt fii ai Săi.
15. De fapt, Spiritul pe care l-ați primit, nu vă face din nou sclavi ai fricii; ci El este Spiritul înfierii, care ne determină să strigăm „Abba!”, adică „Tată!”.
16. Și chiar Spiritul (Sfânt) confirmă convingerea spiritului nostru conform căreia suntem copii ai lui Dumnezeu.
17. Iar dacă suntem copii, avem și statutul de moștenitori ai lui Dumnezeu. Vom fi moștenitori ai Săi împreună cu Cristos, dacă suferim împreună cu El, ca să fim și glorificați împreună cu El.
18. Eu consider că toate adversitățile pe care le suportăm aici, nu sunt demne să fie echivalate cu gloria viitoare care ne va fi revelată.
19. Chiar și creația așteaptă cu nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu.
20. Ea a fost obligată să devină efemeră din cauza celui care a subordonat-o. Totuși, ea are o speranță.
21. Această speranță se referă la eliberarea creației din sclavia degradării, atunci când va veni libertatea glorioasă a copiilor lui Dumnezeu.
22. Dar noi știm că până acum, toată creația trăiește suferind durerile specifice nașterii.
23. Și această suferință nu este specifică doar celorlalte organisme create; ci chiar și noi care avem Spiritul ca un acont al binecuvântărilor viitoare, gemem așteptând înfierea care va aduce reabilitarea corpului nostru.
24. De fapt, acesta este finalul pe care îl implică salvarea noastră; și sperăm că așa se va și întâmpla. Dar, desigur că atunci când vedem că deja s-a întâmplat ce am sperat, nu mai avem nevoie de speranță! Cine oare continuă să spere că se va întâmpla un lucru deja realizat?
25. Dar când sperăm să se întâmple un lucru pe care încă nu îl vedem, așteptăm cu răbdare.
26. Astfel, Spiritul ne ajută atunci când suntem slabi și nu știm pentru ce să ne rugăm. El face acest lucru pledând pentru noi prin insistențe fără cuvinte (în fața lui Dumnezeu).
27. Dar Cel care evaluează inimile (oamenilor), știe care este gândirea Spiritului și că El pledează în favoarea sfinților, conform dorinței lui Dumnezeu (pentru ei).
28. În același timp, știm că toate lucrurile conlucrează spre binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu. Ei sunt cei chemați și incluși în planul Său.
29. Chiar înainte de a crea lumea, Dumnezeu a știut cine sunt aceștia; și a decis cu privire la ei că le va oferi posibilitatea să fie asemănători cu imaginea Fiului Său, pentru ca El să fie astfel „primul născut” dintre mai mulți „frați”.
30. Dumnezeu i-a chemat apoi pe cei pentru care decisese anticipat aceste lucruri. Iar pe cei chemați de El, i-a considerat corecți; și celor considerați corecți, le-a oferit glorie.
31. Ce vom spune în legătură cu aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?
32. Dumnezeu nu a ezitat să Își dea (ca să moară) chiar pe propriul Său Fiu; și a făcut acest lucru pentru noi toți! Deci, oare nu ne va oferi toate celelalte lucruri împreună cu El?
33. Cine îi va acuza pe cei aleși de Dumnezeu (pentru îndeplinirea acelui plan)? El este Cel care îi consideră corecți.
34. Cine îi va (mai putea) condamna? Cristos deja a murit; dar El a și înviat și stă acum la dreapta lui Dumnezeu, pledând în favoarea noastră.
35. Ce ne va despărți de dragostea lui Cristos? Oare poate să facă acest lucru necazul, complicațiile vieții, persecuția, foametea, sărăcia, situațiile periculoase sau (amenințarea cu) sabia?
36. De fapt, Scripturile spun: „Din cauza Ta suntem în pericol de moarte tot timpul. Suntem considerați ca niște oi care urmează să fie tăiate.”
37. Dar în tot ce se întâmplă cu noi, suntem mai mult decât victorioși prin (identificarea cu) Cel care ne-a iubit.
38. Eu sunt convins că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici conducătorii, nici lucrurile prezente, nici cele viitoare, nici vreo autoritate (spirituală),
39. nici ce este deasupra noastră, nici ce este sub noi și nici altceva din toată creația, nu ne poate despărți de dragostea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Stăpânul nostru!