Romani 9 VBRC2020

1. Spun adevărul în Cristos, nu mint. Martor îmi este conștiința în Duhul Sfânt.

2. Mare îmi este întristarea și nesfârșit chinul în inima mea.

3. Căci aș dori să fiu eu însumi anátema de la Cristos pentru frații mei, rudele mele după trup.

4. Aceștia sunt israelíți, ale lor sunt înfierea și gloria, alianțele și Legea, cultul și promisiunile;

5. ai lor sunt patriarhii și din ei [vine], după trup, Cristos, care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin.

6. Totuși, nu [înseamnă] că astfel cuvântul lui Dumnezeu ar fi dat greș pentru că nu toți cei care [se trag] din Israél sunt Israélul

7. și nici că toți descendenții lui Abrahám sunt fiii lui, ci în Isáac va fidescendența ta.

8. Asta înseamnă că nu fiii trupului sunt fiii lui Dumnezeu, ci fiii promisiunii vor fi considerați ca descendență.

9. De fapt, cuvântul promisiunii este acesta: „Voi veni cam pe timpul acesta și Sára va avea un fiu”.

10. Dar nu numai ei, ci și Rebécăi, având [gemeni] de la un singur om, Isáac, părintele nostru,

11. mai înainte ca ei să se fi născut și să fi săvârșit ceva bun sau rău, ca să rămână hotărârea alegerii lui Dumnezeu

12. nu pentru fapte, ci din voința celui care cheamă, i s-a spus ei: „cel mai mare va sluji celui mai mic”,

13. așa cum este scris: „Pe Iacób l-am iubit, dar pe Esáu l-am urât”.

14. Așadar, ce vom spune? Nu cumva este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum!

15. De fapt, el îi spune lui Moise: „Voi avea milă de cel de care voi avea milă și mă voi îndura de cel de care mă voi îndura”.

16. Așadar, acum [nu depinde] nici de cel care vrea, nici de cel care aleargă, ci de Dumnezeu cel îndurător,

17. căci Scriptura îi spune Faraónului: „Tocmai pentru aceasta te-am înălțat, ca să arăt în tine puterea mea și ca numele meu să fie vestit pe tot pământul”.

18. Așadar, el are milă de cine vrea și împietrește pe cine vrea.

19. Tu, însă, îmi vei spune: atunci de ce mai dojenește? Căci cine poate sta împotriva voinței lui?

20. Dar cine ești tu, omule, ca să faci obiecții lui Dumnezeu? Nu cumva va spune un lucru către cel care l-a făcut: „De ce m-ai făcut astfel?”.

21. Sau nu are olarul putere asupra lutului, ca să facă din aceeași pastă sau un vas de cinste, sau un vas pentru cele necuviincioase?

22. Și ce dacă Dumnezeu, voind să-și arate mânia și să-și facă cunoscută puterea, a suportat cu atâta răbdare vasele mâniei destinate nimicirii

23. și și-a făcut cunoscută bogăția gloriei sale față de vasele milostivirii pe care le-a pregătit dinainte pentru glorie?

24. Astfel ne-a chemat și pe noi, nu numai dintre iudei, ci și dintre păgâni,

25. așa cum spune și în Oséa: „Voi chema «Poporul meu» pe cel ce nu era poporul meu și «Iubita mea» pe cea care nu era iubită,

26. iar în locul în care li s-a spus «voi nu sunteți poporul meu», acolo vor fi chemați fii ai Dumnezeului celui viu”.

27. Și Isaía strigă despre Israél: „Chiar dacă ar fi numărul fiilor lui Israél ca nisipul mării, numai un rest va fi mântuit,

28. căci Domnul își va împlinipe deplin și grabnic cuvântul său pe pământ”,

29. și după cum spusese Isaía mai înainte: „Dacă Domnul Sabaót nu ne-ar fi lăsat o descendență, am fi devenit ca Sodóma, ne-am fi asemănat cu Gomóra”.

30. Deci ce vom spune? Păgânii, care nu urmăreau justificarea, au primit o justificare, și încă justificare prin credință,

31. pe când Israél, care căuta Legea pentru justificare, nu a găsit Legea.

32. De ce? Pentru că nu o [urmărea] prin credință, ci ca și cum [ar veni] din fapte. Ei s-au împiedicat de piatra de poticnire,

33. după cum este scris: „Iată, eu pun în Sión o piatră de poticnire și o stâncă pentru cădere, dar cel care crede în el nu se va rușina”.