Romani 9 VDCL

1. Spun adevărul în Hristos, nu mint, cugetul meu mărturisește împreună cu mine în Duhul Sfânt,

2. că am mare întristare și neîncetată durere în inima mea.

3. Căci aș putea dori să fiu eu însumi anatema de la Hristos pentru frații mei, rudele mele după carne,

4. care sunt israeliți, care au înfierea și slava și legămintele și darea legii și slujba dumnezeiască și făgăduințele,

5. care au pe părinții și din care este după carne Hristosul, care este peste toate, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!

6. Dar nu este ca și cum ar fi căzut Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toți care sunt din Israel sunt Israel;

7. nici pentru că sunt sămânță a lui Avraam sunt toți copii, ci: În Isaac ți se va numi sămânța.

8. Adică nu copiii cărnii sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii făgăduinței sunt socotiți ca o sămânță.

9. Căci acesta este un cuvânt de făgăduință: Voi veni pe vremea aceasta și Sara va avea un fiu.

10. Și nu numai atât; ci și cu privire la Rebeca zămislind de la unul singur, de la Isaac tatăl nostru:

11. căci deși copiii nu erau încă născuți și nu făptuiseră ceva bine sau rău, pentru ca planul lui Dumnezeu, potrivit alegerii, să rămână în picioare nu din fapte, ci de la cel ce cheamă,

12. i s‐a zis: Cel mare va sluji ca rob celui mai mic.

13. După cum este scris: Am iubit pe Iacov și am urât pe Esau.

14. Ce vom zice dar? Nu cumva este nedreptate la Dumnezeu? Să nu fie așa.

15. Căci el zice lui Moise: Voi avea milă de oricine am milă și mă voi îndura de oricine mă îndur.

16. Deci dar nu este de la cel ce voiește, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu care are milă.

17. Căci scriptura zice lui Faraon: Chiar pentru aceasta te‐am sculat, ca să arăt în tine puterea mea și ca numele meu să fie vestit în tot pământul.

18. Deci dar el are milă de cine voiește și învârtoșează pe cine voiește.

19. Dar îmi vei zice: Pentru ce mai bagă vină? Căci cine se împotrivește voii lui?

20. Dar mai degrabă, omule, cine ești tu care răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva va zice plăsmuitura către plăsmuitor: Pentru ce m‐ai făcut astfel?

21. Sau n‐are olarul putere peste lutul lui ca din aceeași frământătură să facă un vas spre cinste, iar altul spre necinste?

22. Ce dacă Dumnezeu, voind să‐și arate mânia și să‐și facă cunoscută puterea, a îngăduit cu multă îndelungă‐răbdare niște vase de mânie întocmite spre pieire,

23. și ca să facă cunoscute bogățiile slavei lui peste niște vase de milă, pe care mai dinainte le‐a pregătit spre slavă,

24. adică, pe noi, pe care ne‐a și chemat, nu numai dintre iudei, ci și dintre Neamuri?

25. După cum zice și în Osea: Voi numi popor al meu pe cel care nu este poporul meu și iubită pe cea care nu este iubită.

26. Și va fi așa: în locul unde li s‐a zis: Voi nu sunteți poporul meu: acolo vor fi numiți fii ai Dumnezeului celui viu.

27. Iar Isaia strigă despre Israel: Dacă numărul copiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămășița va fi mântuită.

28. Căci Domnul va face cuvântul său pe pământ, sfârșindu‐l și scurtându‐l.

29. Și după cum a zis mai înainte Isaia: Dacă Domnul Savaot nu ne‐ar fi lăsat o sămânță, am fi fost ca Sodoma și am fi fost asemănați cu Gomora.

30. Ce vom zice dar? Că Neamurile care nu urmăreau dreptatea au aflat dreptatea, dar dreptatea care este din credință;

31. iar Israel, urmărind o lege de dreptate, n‐a ajuns la legea aceea.

32. Pentru ce? Pentru că nu era căutată din credință, ci ca din fapte. S‐au poticnit de piatra de poticnire,

33. după cum este scris: Iată eu pun în Sion o piatră de poticnire și o stâncă de cădere: și cine crede în el nu va fi rușinat.