Cântarea Cântărilor 2 VDC

1. Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi. –

2. Ca un crin în mijlocul spinilor, așa este iubita mea între fete. –

3. Ca un măr între copacii pădurii, așa este preaiubitul meu între tineri. Cu așa drag stau la umbra lui și rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.

4. El m-a dus în casa de ospăț și dragostea era steagul fluturat peste mine.

5. Întăriți-mă cu turte de struguri, înviorați-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragostea lui.

6. Să-și pună mâna stângă sub capul meu și să mă îmbrățișeze cu dreapta lui! –

7. Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele și cerboaicele de pe câmp: nu stârniți, nu treziți dragostea până nu vine ea! –

8. Aud glasul preaiubitului meu! Iată-l că vine sărind peste munți, săltând pe dealuri.

9. Preaiubitul meu seamănă cu o căprioară sau cu puiul de cerboaică. Iată-l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, privește printre zăbrele.

10. Preaiubitul meu vorbește și-mi zice: „Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso!

11. Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia și s-a dus.

12. Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării și se aude glasul turturelei în câmpiile noastre.

13. Se pârguiesc roadele în smochin și viile înflorite își răspândesc mirosul. Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso!

14. Porumbiță din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi fața ta și fă-mă să-ți aud glasul! Căci glasul tău este dulce și fața ta, plăcută.” –

15. Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile, căci viile noastre sunt în floare! –

16. Preaiubitul meu este al meu, și eu sunt a lui; el își paște turma între crini.

17. Până la răcoarea zilei și până la lungirea umbrelor, întoarce-te!… Iubitule, sari ca o căprioară sau ca puiul de cerb peste munții ce ne despart!