Logo
🔍

Cântarea Cântărilor 2 VDCL

« Dorul miresei după mirele ei

1. Eu sunt un trandafir din Saron, un crin al văilor!

2. Ca crinul între spini este scumpa mea între fete.

3. Ca mărul între copacii pădurii este iubitul meu între fii; m‐am desfătat și am stat jos la umbra lui; dulce este rodul său cerului gurii mele.

4. M‐a adus în casa de vin și iubirea este steagul său peste mine.

5. Întăriți‐mă cu turte de struguri. Răcoriți‐mă cu mere! Căci sunt bolnavă de iubire.

6. Stânga lui este sub capul meu, dreapta sa mă îmbrățișează.

7. Fete ale Ierusalimului, vă jur pe gazelele sau pe căprioarele câmpului, să nu treziți și să nu deșteptați iubirea până‐i va plăcea.

8. Glasul iubitului meu! Iată, vine sărind peste munți, săltând pe dealuri!

9. Iubitul meu este ca o gazelă sau un pui de cerb. Iată, stă în dosul zidului nostru, se uită prin fereastră, privește printre zăbrele.

10. Iubitul meu a vorbit și mi‐a zis: Scoală‐te, scumpa mea, frumoasa mea, și vino!

11. Căci iată, a trecut iarna, ploaia a trecut și s‐a dus:

12. pe pământ se arată florile, vremea cântării a venit și glasul turturicii se aude în țarina noastră:

13. smochinul își umple smochinele de iarnă cu miresme și vițele în floare răspândesc miros. Scoală‐te, scumpa mea, frumoasa mea, și vino!

14. Porumbița mea, care stai în crăpăturile stâncilor, în adânciturile prăpăstiilor, fă‐mă să‐ți văd fața, fă‐mă să‐ți aud glasul; căci glasul tău este dulce și fața ta plăcută.

15. Prindeți‐ne vulpile, vulpile cele mici care strică viile; căci viile noastre sunt în floare.

16. Iubitul meu este al meu și eu sunt a lui. El își paște turma printre crini.

17. Până la răcoarea zilei și până fug umbrele, întoarce‐te, iubitul meu: fii o gazelă sau un pui de cerb peste munții depărtării.

»