Cântarea Cântărilor 4 VDCL
1. Iată, frumoasă ești, scumpa mea; iată, frumoasă ești! Ochii tăi după mahrama ta sunt porumbei, părul tău este ca o turmă de capre, pe povârnișurile muntelui Galaad.
2. Dinții tăi sunt ca o turmă de oi tunse care se suie din scăldătoare, care toate au născut gemeni și nu este nici una stearpă între ele.
3. Buzele tale sunt ca firul de stacojiu și gura ta este plăcută; obrajii tăi sunt ca o bucată de rodie după mahrama ta.
4. Gâtul tău este ca turnul lui David, zidit pentru atârnarea armelor. O mie de scuturi atârnă pe el, toate scuturi de viteji.
5. Cele două țâțe ale tale sunt ca doi pui de gemeni ai unei gazele, care pasc între crini.
6. Până la răcoarea zilei și până fug umbrele, voi veni la muntele de smirnă și la dealul de tămâie!
7. Ești frumoasă de tot, scumpa mea; și nu este niciun cusur în tine.
8. Vino cu mine din Liban, mireaso, cu mine din Liban! Vino, privește de pe vârful lui Amana, de pe vârful Senirului și Hermonului, din vizuinile leilor, din munții leoparzilor!
9. Mi‐ai răpit inima, sora mea, mireaso! Mi‐ai răpit inima cu o căutătură a ochilor tăi, cu un lănțișor al gâtului tău!
10. Cât de plăcută e iubirea ta, sora mea, mireasa mea! Cu cât mai bună decât vinul este iubirea ta! Și mirosul untdelemnurilor tale decât toate mirodeniile!
11. Mireaso, buzele tale picură ca fagurii de miere, miere și lapte este sub limba ta și mirosul veșmintelor tale este ca mirosul Libanului.
12. Ești o grădină închisă, sora mea, mireaso! Un izvor închis, o fântână pecetluită.
13. Lăstarele tale sunt o livadă de rodii cu roade de preț: chiparoși și narde,
14. nard și șofran, trestie mirositoare și scorțișoară cu toți tufarii de tămâie, smirnă și aloe, cu toate mirodeniile de căpetenie:
15. Tu ești o fântână din grădini, izvor de ape vii, care curg din Liban.
16. Deșteaptă‐te, vânt de miazănoapte, și vino, vântule de miazăzi! Suflă peste grădina mea ca să‐i curgă mirodeniile! Să vină iubitul meu în grădina sa și să mănânce roadele care‐i sunt de preț.