Cântarea Cântărilor 7 VDCL

1. Cât de frumoși sunt pașii tăi cu încălțămintea ta, o, fiică de domn! Rotunjimile coapselor tale sunt ca scumpeturile, lucru de mâini de meșter.

2. Buricul tău este un potir rotunjit, nu‐i lipsește vinul mirositor; pântecele tău este ca o grămadă de grâu, încins cu crini.

3. Cele două țâțe ale tale sunt ca doi pui gemeni de gazelă.

4. Gâtul tău este ca un turn de fildeș; ochii tăi ca iazurile din Hesbon, lângă poarta Bat‐Rabimului; nasul tău este ca turnul Libanului care privește spre Damasc;

5. capul tău pe tine este ca și Carmelul și perii capului tău ca purpura. Împăratul este încătușat de cârlionții tăi!

6. Cât de frumoasă și cât de plăcută ești tu, iubito, în desfătări!

7. Statura ta seamănă cu finicul și țâțele tale cu ciorchinele de struguri.

8. Am zis: Mă voi sui în finic, îi voi apuca ramurile. Fie țâțele tale, în adevăr, ca ciorchinele viței și mirosul nasului tău ca merele;

9. cerul gurii tale ca vinul cel mai bun, care lunecă ușor pentru iubitul meu și se furișadă peste buzele celor ce adorm.

10. Eu sunt a iubitului meu și dorința lui este spre mine.

11. Vino, iubitul meu, să ieșim în câmpii, să mânem în sate!

12. Ne vom scula de dimineață să ne suim la vii, vom vedea dacă a înflorit vița, dacă s‐au deschis florile, și dacă au înflorit rodiile. Acolo îți voi da iubirile mele.

13. Mandragorele răspândesc miros și la ușile noastre sunt tot felul de roade alese, noi și vechi. Iubitul meu, le‐am păstrat pentru tine!