Cântarea Cântărilor 8 VDCL

1. O, de ai fi fratele meu, care a sub țâțele mamei mele! Dacă te‐aș găsi afară, te‐aș săruta și nimeni nu m‐ar ținea de rău.

2. Te‐aș duce, te‐aș aduce în casa mamei mele; ea m‐ar învăța: eu te‐aș face să bei vin cu miresme, mustul rodiilor mele.

3. Stânga lui ar fi sub capul meu și dreapta lui m‐ar îmbrățișa!

4. O, fete ale Ierusalimului, vă jur! Să nu treziți și să nu deșteptați iubirea, până‐i va plăcea!

5. Cine‐i aceasta care se suie din pustie, rezemată pe iubitul ei? — Te‐am deșteptat sub măr: acolo te‐a născut mamă‐ta. Acolo te‐a născut cea care te‐a făcut.

6. Pune‐mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău. Căci iubirea este tare ca moartea; gelozia este nemiloasă ca Șeolul, aprinderile ei sunt aprinderi de foc, o flacără a Domnului.

7. Apele mari nu pot stinge iubirea, nici șivoaiele n‐o îneacă. De ar da cineva toată averea casei sale pentru iubire, ar fi doar disprețuit.

8. Avem o soră mică și n‐are țâțe: ce vom face cu sora noastră în ziua când va fi pețită?

9. Dacă ar fi zid, am zidi o locuință de argint pe ea; și dacă ar fi ușă, am închide‐o cu scânduri de cedru.

10. Sunt un zid și țâțele mele sunt ca turnurile. Atunci am fost în ochii săi ca una care a aflat pace.

11. Solomon avea o vie la Baal‐Hamon. A arendat păzitorilor via; fiecare avea să‐i aducă pentru roadele ei o mie de arginți.

12. Via mea, care este a mea, este înaintea mea: Ai tăi, Solomoane, să fie cei o mie de arginți și două sute celor ce‐i păzesc rodul!

13. O, tu, care locuiești în grădini, tovarășii ascultă glasul tău; fă‐mă să‐l aud!

14. Fugi, iubitul meu, și fii ca o gazelă sau ca un pui de cerb pe munții de mirodenii!