Tit 2 VDCL

1. Dar tu vorbește cele ce se cuvin învățăturii sănătoase:

2. Ca bătrânii să fie treji, cinstiți, cuminți, sănătoși în credință, în iubire, în răbdare.

3. Ca bătrânele de asemenea să aibă o cuviință sfântă în înfățișare, nu clevetitoare, nici robite de vin mult, învățătoare de bine,

4. ca să deprindă pe cele tinere să fie iubitoare de bărbații lor, iubitoare de copiii lor,

5. să fie cuminți, curate, gospodine bune, supuse bărbaților lor, ca să nu fie hulit Cuvântul lui Dumnezeu.

6. Pe cei mai tineri de asemenea îndeamnă‐i să fie cuminți,

7. arătându‐te pe tine însuți în toate o pildă de fapte bune, de nestricăciune în învățătură, de bună cuviință,

8. de cuvânt sănătos, lipsit de învinuire, pentru ca cel ce este împotrivă să se rușineze, neavând să zică nimic rău despre noi.

9. Îndeamnă pe robi să fie supuși stăpânilor lor în toate, și să le fie bineplăcuți, să nu le întoarcă vorba,

10. să nu dea ceva la o parte pentru ei însiși, ci să arate toată bună credincioșia, ca să împodobească în toate învățătura care este a lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.

11. Căci harul lui Dumnezeu, aducător de mântuire tuturor oamenilor, s‐a arătat,

12. învățându‐ne ca lepădând necucernicia și poftele lumești, să trăim cu înțelepciune și cu dreptate și cu cucernicie în veacul de acum,

13. așteptând fericita nădejdeși arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos,

14. care s‐a dat pe sine însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice nelegiuire și să‐și curățească un popor ca stăpânire a sa, râvnitor de fapte bune.

15. Vorbește acestea și îndeamnă și mustră cu toată stăpânirea. Nimeni să nu te disprețuiască.