Zaharia 1 NTR

1. În luna a opta, în al doilea an al lui Darius, Cuvântul Domnului i-a vorbit profetului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, zicând:

2. „Domnul S-a mâniat foarte tare pe strămoșii voștri.

3. Spune-le deci: «Așa vorbește Domnul Oștirilor: întoarceți-vă la Mine, zice Domnul Oștirilor, și Mă voi întoarce și Eu la voi, zice Domnul Oștirilor.

4. Nu fiți ca strămoșii voștri, cărora profeții cei dintâi le proclamau, zicând: ‘Așa vorbește Domnul Oștirilor: întoarceți-vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele’. Ei însă n-au ascultat și n-au ținut cont de Mine, zice Domnul.

5. Unde sunt acum strămoșii voștri? Cât despre profeți, trăiesc ei oare veșnic?

6. Totuși, cuvintele și hotărârile pe care le poruncisem slujitorilor Mei, profeții, nu i-au atins ele pe strămoșii voștri? Atunci ei s-au întors și au zis: ‘Domnul Oștirilor ne-a făcut așa cum plănuise să ne facă, după căile și faptele noastre’»“.

7. În a douăzeci și patra zi a lunii a unsprezecea, luna șebat, în cel de-al doilea an al lui Darius, Cuvântul Domnului i-a vorbit profetului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, zicând:

8. M-am uitat în timpul nopții și iată că un bărbat era călare pe un cal roșu. El stătea între mirții din vale, iar în urma lui erau cai roșii, bruni și albi.

9. Eu am întrebat: ‒ Ce sunt aceștia, stăpâne? Îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: ‒ Îți voi arăta ce sunt aceștia.

10. Bărbatul care stătea între mirți a răspuns și a zis: ‒ Aceștia sunt cei pe care i-a trimis Domnul ca să cutreiere pământul.

11. Ei I-au răspuns Îngerului Domnului, Care stătea între mirți, și I-au zis: „Am cutreierat pământul și iată că tot pământul este așezat și liniștit“.

12. Îngerul Domnului a întrebat, zicând: ‒ Doamne al Oștirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim și de cetățile lui Iuda, pe care ai fost mânios în acești șaptezeci de ani?

13. Apoi Domnul i-a răspuns cu vorbe bune îngerului care vorbea cu mine, cu vorbe de mângâiere.

14. Îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: ‒ Vestește și spune: „Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Sunt gelos pentru Ierusalim, am o mare gelozie pentru Sion,

15. dar sunt plin de mânie împotriva națiunilor care trăiesc fără grijă, căci Eu Mă supărasem numai puțin, însă ele au mărit nenorocirea».

16. De aceea, așa vorbește Domnul: «Mă întorc cu milă spre Ierusalim: Casa Mea de acolo va fi reconstruită, zice Domnul Oștirilor, iar sfoara de măsurat va fi întinsă peste Ierusalim»“.

17. Vestește mai departe și spune: „Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Cetățile Mele se vor revărsa din nou de belșug. Domnul va mângâia iarăși Sionul și va alege din nou Ierusalimul»“.

18. Atunci mi-am ridicat ochii, m-am uitat și, iată că erau patru coarne.

19. L-am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine: ‒ Ce sunt acestea? El mi-a răspuns: ‒ Acestea sunt coarnele care au împrăștiat Iuda, Israelul și Ierusalimul.

20. Domnul mi-a arătat patru meșteșugari.

21. Eu am întrebat: ‒ Ce vin să facă aceștia? El mi-a răspuns: ‒ Acelea sunt coarnele care l-au împrăștiat pe Iuda, astfel încât niciun om n-a mai îndrăznit să-și ridice capul. Dar acești meșteșugari au venit să le înspăimânte și să taie coarnele națiunilor care și-au ridicat cornul împotriva țării lui Iuda ca s-o împrăștie.