Zaharia 1 VDCL

1. În luna a opta, în anul al doilea al lui Dariu, cuvântul Domnului a fost către Zaharia, prorocul, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, zicând:

2. Domnul s‐a mâniat pe părinții voștri cu mânie mare,

3. de aceea le vei zice: Așa zice Domnul oștirilor: Întoarceți‐vă la mine, zice Domnul oștirilor și eu mă voi întoarce la voi, zice Domnul oștirilor.

4. Nu fiți ca părinții voștri, la care au strigat prorocii de mai înainte, zicând: Așa zice Domnul oștirilor: Întoarceți‐vă acum de la căile voastre cele rele și de la faptele voastre cele rele; dar n‐au auzit, nici n‐au ascultat de mine, zice Domnul.

5. Părinții voștri, unde sunt? Și prorocii, oare trăiesc ei în veac?

6. Dar cuvintele mele și așezămintele mele pe care le‐am poruncit slujitorilor mei, prorocilor, n‐au ajuns ele oare pe părinții voștri? Și ei s‐au întors și au zis: Cum a gândit să ne facă Domnul oștirilor, după căile noastre și după faptele noastre, așa ne‐a făcut.

7. În ziua a douăzeci și patra a lunii a unsprezecea, care este luna Șebat, în anul al doilea al lui Dariu, cuvântul Domnului a fost către Zaharia, prorocul, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, zicând:

8. Am văzut noaptea și iată un bărbat călărea pe un cal roșu și a stat între mirții care erau într‐o vale joasă și în dosul lui erau cai roșii, murgi și albi.

9. Atunci am zis: Ce sunt aceștia, domnul meu? Și îngerul care vorbea cu mine mi‐a zis: Îți voi arăta ce sunt aceștia.

10. Și bărbatul care stătea între mirți a răspuns și a zis: Aceștia sunt aceia pe care i‐a trimis Domnul ca să cutreiere pământul.

11. Și au răspuns Îngerului Domnului care stătea între mirți și au zis: Noi am cutreierat pământul și iată tot pământul este în pace și liniște.

12. Atunci Îngerul Domnului a răspuns și a zis: Doamne al oștirilor, până când nu te vei îndura de Ierusalim și de cetățile lui Iuda pe care te‐ai mâniat șaptezeci de ani?

13. Și Domnul a răspuns îngerului care vorbea cu mine cu cuvinte bune, cuvinte mângâietoare.

14. Și îngerul care vorbea cu mine mi‐a zis: Strigă și zi: Așa zice Domnul oștirilor: Sunt gelos pentru Ierusalim și pentru Sion cu mare gelozie,

15. și m‐am mâniat cu mânie mare pe neamurile care sunt liniștite: căci eu m‐am mâniat numai puțin și ei au ajutat răului.

16. De aceea așa zice Domnul: M‐am întors cu îndurare spre Ierusalim; casa mea va fi zidită în el, zice Domnul oștirilor, și funia de măsurat se va întinde peste Ierusalim.

17. Și iarăși strigă și zi: Așa zice Domnul oștirilor: Cetățile mele iarăși se vor vărsa de propășire și Domnul iarăși va mângâia Sionul și iarăși va alege Ierusalimul.

18. Și mi‐am ridicat ochii și am văzut și iată patru coarne.

19. Și am zis îngerului care vorbea cu mine: Ce sunt acestea? Și mi‐a zis: Acestea sunt coarnele care au risipit pe Iuda, pe Israel și Ierusalimul.

20. Și Domnul mi‐a arătat patru fierari.

21. Atunci am zis: Ce vin aceștia să facă? Și el a vorbit zicând: Acelea sunt coarnele care au risipit pe Iuda, încât nimeni nu și‐a ridicat capul: dar aceștia au venit să le înspăimânte ca să dea jos coarnele neamurilor care au înălțat cornul împotriva țării lui Iuda ca s‐o risipească.