Zaharia 11 NTR

1. Deschide-ți porțile, Libanule, ca să-ți ardă focul cedrii!

2. Gemi, chiparosule, căci cedrul a căzut, cei măreți au fost distruși. Gemeți, stejari din Bașan, căci pădurea cea deasă a fost doborâtă.

3. Se aude geamătul păstorilor, căci le-a fost distrusă gloria. Se aude urletul puilor de lei, căci a fost distrusă mândria Iordanului.

4. Așa vorbește Domnul Dumnezeul meu: „Păstorește turma care este pentru tăiere!

5. Cei ce le cumpără, le taie și nu se simt vinovați, iar cei ce le vând, zic: «Binecuvântat să fie Domnul căci ne-am îmbogățit!». Nici chiar păstorii lor nu le cruță!

6. Căci nu-i voi mai cruța pe locuitorii țării“, zice Domnul, „ci iată, îl voi da pe fiecare om pe mâna semenului său și pe mâna regelui său. Ei vor devasta țara, iar Eu n-o voi elibera din mâna lor“.

7. Atunci am păstorit turma care era pentru tăiere, pentru negustorii de oi. Am luat două toiege – pe unul l-am numit „Bunăvoință“, iar pe celălalt l-am numit „Unire“ – și am păstorit turma.

8. Într-o lună m-am descotorosit de cei trei păstori. Sufletul meu nu i-a mai răbdat, iar sufletul lor se scârbise și el de mine.

9. Apoi am zis: „Nu vă voi mai păstori. Cea care urmează să moară, să moară. Cea care urmează să fie nimicită, să fie nimicită. Iar cele ce vor rămâne, să se mănânce unele pe altele!“.

10. Apoi mi-am luat toiagul numit „Bunăvoință“ și l-am rupt, ca să rup astfel legământul pe care l-am încheiat cu toate popoarele.

11. A fost rupt în ziua aceea, iar cele asuprite din turmă, care au luat seama la mine, au știut că acesta era Cuvântul Domnului.

12. Atunci le-am zis: „Dacă credeți că este drept, dați-mi plata, dacă nu, nu mi-o dați!“. Mi-au cântărit ca plată treizeci de arginți.

13. Dar Domnul mi-a zis: „Aruncă olarului prețul aceasta «onorabil», la care am fost prețuit de către ei!“. Am luat cei treizeci de arginți și i-am aruncat olarului, în Casa Domnului.

14. Apoi am rupt și cel de-al doilea toiag, numit „Unire“, ca să rup astfel frăția dintre Iuda și Israel.

15. Domnul mi-a zis: „Ia din nou uneltele păstorului nebun!

16. Căci iată, voi ridica în țară un păstor căruia nu-i va păsa de oile care pier. Pe cea tânără n-o va căuta, pe cea rănită n-o va vindeca, iar de cea sănătoasă nu se va îngriji, ci va mânca din carnea celor grase și le va smulge copitele.

17. Vai de păstorul de nimic, care își părăsește turma! Să cadă sabia peste brațul lui și pe ochiul lui cel drept! Să i se usuce brațul în întregime și să-i orbească de tot ochiul drept!“.