Zaharia 11 VDCL

1. Deschide‐ți, Libanule, porțile ca să‐ți mistuie focul cedrii!

2. Urlă, chiparosule! căci a căzut cedrul, căci cei măreți sunt despuiați. Urlați, stejari ai Basanului! căci s‐a dat jos pădurea cea nestrăbătută.

3. Un glas de urlet al păstorilor! — căci slava lor s‐a despuiat; un glas de răcnet de pui de lei! — căci mândria Iordanului s‐a despuiat.

4. Așa zice Domnul Dumnezeul meu: Paște turma de junghiere;

5. pe care le junghie stăpânii lor și nu se socotesc vinovați; și cei ce le vând zic: Binecuvântat fie Domnul, căci m‐am îmbogățit! Și păstorii lor nu le cruță.

6. Căci nu voi mai cruța pe locuitorii țării, zice Domnul. Și iată, voi da pe oameni, pe fiecare în mâna aproapelui său și în mâna împăratului său: și vor zdrumica țara, și nu‐i voi izbăvi din mâna lor.

7. Și am păscut turma de junghiere, în adevăr pe cei săraci din turmă! Și mi‐am luat două toiege; pe unul l‐am numit Frumusețe, și pe celălalt l‐am numit Legături; și pășteam turma.

8. Și într‐o lună am nimicit trei păstori; căci sufletul meu era chinuit cu ei și s‐a dezgustat și sufletul lor de mine.

9. Atunci am zis: Nu vă voi mai paște! Ce moare să moară și ce piere să piară și cele ce vor rămâne să‐și mănânce carnea una alteia.

10. Și mi‐am luat toiagul Frumusețe, și l‐am frânt, ca să rup legământul meu pe care l‐am făcut cu toate popoarele.

11. Și s‐a și rupt în ziua aceea: și astfel cei săraci ai turmei care luau seamă la mine au cunoscut că acesta era cuvântul Domnului.

12. Și le‐am zis: Dacă este bine în ochii voștri, dați‐mi plată; iar dacă nu, lăsați. Și mi‐au cumpănit pentru plata mea treizeci de arginți.

13. Și Domnul mi‐a zis: Aruncă‐l olarului: un preț frumos cu care am fost prețuit de ei! Și am luat cei treizeci de arginți și i‐am aruncat olarului, în casa Domnului.

14. Atunci mi‐am frânt toiagul al doilea, Legături, ca să rup înfrățirea între Iuda și Israel.

15. Și Domnul mi‐a zis: Ia‐ți și uneltele unui păstor nebun.

16. Căci iată voi ridica un păstor în țară, care nu va cerceta pe cei gata să piară, nici nu va căuta pe cei risipiți; nu va tămădui pe cei răniți și nu va paște ce este sănătos, ci va mânca și carnea celor îngrășate și le va rupe copitele în bucăți.

17. Vai de păstorul netrebnic care părăsește turma! Sabia va fi peste brațul său și peste ochiul său cel drept; brațul său se va usca de tot și ochiul său cel drept va fi întunecat de tot.