Zaharia 7 BTF2015

1. Și s-a întâmplat că, în anul al patrulea al împăratului Darius, cuvântul DOMNULUI a venit la Zaharia, în ziua a patra a lunii a noua, în luna Chislev,

2. Când ei trimiseseră la casa lui Dumnezeu pe Șarețer și pe Reghem-Melec și pe oamenii lor, pentru a se ruga înaintea DOMNULUI;

3. Și să vorbească preoților, care erau în casa DOMNULUI oștirilor, și profeților, spunând: Să plâng în luna a cincea, punându-mă deoparte, precum am făcut acești atât de mulți ani?

4. Atunci cuvântul DOMNULUI oștirilor a venit la mine, spunând:

5. Vorbește întregului popor al țării și preoților, spunând: Când ați postit și ați jelit în luna a cincea și în luna a șaptea, în acești șaptezeci de ani, cu adevărat ați postit pentru mine, chiar pentru mine?

6. Și când ați mâncat și ați băut, nu ați mâncat și nu ați băut pentru voi înșivă?

7. Nu trebuia să auziți cuvintele pe care DOMNUL le-a strigat prin profeții dinainte, când Ierusalimul era locuit și în prosperitate, și cetățile lui de jur împrejurul lui, când oamenii locuiau partea de sud și câmpia?

8. Și cuvântul DOMNULUI a venit la Zaharia, spunând:

9. Astfel vorbește DOMNUL oștirilor, spunând: Faceți judecată adevărată și arătați milă și mângâieri, fiecare om fratelui său;

10. Și nu oprimați nici pe văduvă, nici pe cel fără tată, nici pe străin, nici pe cel sărac; și nimeni dintre voi să nu își închipuie răul în inima sa, împotriva fratelui său.

11. Dar ei au refuzat să dea ascultare și și-au tras umărul și și-au astupat urechile, ca să nu audă.

12. Da, și-au făcut inima ca o piatră de diamant, ca nu cumva să asculte legea și cuvintele pe care DOMNUL oștirilor le-a trimis în duhul său, prin profeții dinainte; de aceea a venit o mare furie de la DOMNUL oștirilor.

13. De aceea s-a întâmplat că, pe când el striga totuși ei au refuzat să audă; tot astfel, ei au strigat și eu am refuzat să aud, spune DOMNUL oștirilor;

14. Ci i-am împrăștiat cu un vârtej de vânt printre toate națiunile pe care nu le cunoșteau. Astfel țara a fost pustie după ei, încât nimeni nu trecea prin ea, nici nu se întorcea din ea; fiindcă ei au pustiit țara cea plăcută.