Zaharia 8 BIV2014

1. Iată ce-a spus Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are:

2. „Așa vorbește, tuturor, Cel care-i Domn al oștilor: „Iată că am o râvnă mare, Pentru Sion, o râvnă care Mă stăpânește și se-arată Că de mânie-i încărcată.”

3. Domnul a zis, a doua oară: „Către Sion Mă întorc iară, Căci în Ierusalim, voiesc – De-acuma – ca să locuiesc. Ierusalimul – veți vedea – Un nume nou, că va avea: „Cetatea credincioasă” – iată – I se va spune. Totodată, Muntele Celuia pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are, „Muntele sfânt”, va fi chemat.”

4. Domnul din nou a cuvântat: „Pe ulițele răsfirate Ce-s în Ierusalim aflate, Oameni în vârstă vor fi iar. Bătrâni – atunci – mulți fi-vor, dar, Vor sta alăturea de ei, De-asemenea, multe femei. Cu toți, toiege, vor purta În mâini, care vor arăta Mulțimea mare-a anilor Care se află-asupra lor.

5. Băieți și fete au să fie La joacă, plini de veselie, Pe ulițele răsfirate Pe tot cuprinsul din cetate.”

6. Iată ce-a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Dacă acest lucru, cumva, Îl va mira pe cineva Din cei ce sunt o rămășiță Din al poporului vost’ viță, Credeți că lucru-acesta, oare, Și pentru Mine-i de mirare?”

7. Iată ce-a spus Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Aflați dar, ce voi face Eu: Îmi izbăvesc poporul Meu, Din țara de la răsărit Și din cea de la asfințit.

8. Îl voi aduce înapoi Și la Ierusalim, apoi, Va locui poporul Meu Și Dumnezeu îi voi fi Eu. Îl voi conduce cu dreptate, În adevăr și bunătate.”

9. Așa a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Brațele să vă întăriți Voi toți cei cari azi auziți Cuvintele, de proroci spuse, În ziua-n care au fost puse Pietrele temeliilor Casei Domnului oștirilor, Când lucrul iarăși se pornește Și al Lui Templu se zidește!

10. ‘Naintea zilelor aceste, Nici o răsplată nu mai este Pentru ceea ce a muncit Omul sau vitele-au trudit. Nici oamenii care intrau, Precum nici cei care ieșeau, Parte de pace n-au avut, Pentru că – iată – am făcut Ca toți să fie dezbinați Și de vrăjmași înconjurați.

11. Dar pentru-această rămășiță Din a poporului vost’ viță, N-am să mai fac cum am făcut În vremile care-au trecut.

12. Semănăturile-au să fie Bune, iar vița cea de vie Și câmpul vor da rod bogat, Căci roua le va fi udat. Aceste lucruri, arătate, Cu toate au să fie date – Atunci – la astă rămășiță Din al poporului vost’ viță.

13. Așa precum blestem erați Când printre neamuri vă aflați – Tu, casă a lui Israel Și voi, din Iuda, tot la fel – Am să vă mântuiesc apoi Și veți ajunge a fi voi – În lume – pentru fiecare, Mereu, o binecuvântare. Vă întăriți și-n orice vreme, Voi nu aveți de ce vă teme!”

14. Iată ce-a spus Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Căci după cum am căutat Să vă fac rău, când mâniat Am fost de-ai voști’ părinți mereu – Și-apoi de acest lucru Eu Nu M-am căit – astăzi vă spun

15. Cum că în al Meu gând Îmi pun, Ierusalimului, mereu, Bine să-i fac de-acuma Eu. Bine le fac, la cei pe care Iuda în casa lui îi are. De-aceea, voi – în orice vreme – Nu veți avea de ce vă teme!

16. Iată dar, ce anume-apoi – De-acum – aveți a face voi: În ale voastre porți, când stați, În adevăr să judecați. Doar adevărul, fiecare Să-l spună-aproapelui ce-l are. Să faceți toate-acestea voi, Doar în vederea păci-apoi.

17. Să nu gândească nimeni rău, Față de un aproape-al său. Nu jurați strâmb și vă feriți, Neîncetat, ca să mințiți, Pentru că am urât, mereu, Toate aceste lucruri, Eu.”

18. Cuvântul Domnului, de sus, În acest fel, apoi, mi-a spus:

19. „Așa a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Postul pe cari îl țineați voi A patra lună, iar apoi Postul pe care l-ați avut A cincea lună, cel ținut În luna-a șaptea și cu cel Din luna-a zecea, tot la fel, Pentru-a lui Iuda casă are Să se prefacă-n sărbătoare. Acestea toate au să fie Zile de mare bucurie. Dar pacea, tot mereu, să știți – Și adevărul – să iubiți!”

20. Așa a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Multe popoare, mai apoi, Au să se-ndrepte către voi.

21. Aceia care se vădesc Că-ntr-o cetate locuiesc, Vor merge-n alta, să-i adune Pe toți și astfel le vor spune: „Haideți să mergem să-L cătăm Pe Domnul, Lui să ne rugăm! La Domnul oștilor, și voi Haideți, alăturea de noi!”

22. Popoare-atunci, nenumărate, Pe Domnul oștii au să-L cate, Căci în Ierusalimul Lui, Au să se roage Domnului!”

23. Așa a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Când acel timp are să vie, Oameni din orice seminție, De orice neam și-orice popor – Indiferent de limba lor – De poala hainei au să-l ia Pe un Iudeu, căci au să vrea Să îi vorbească: „Vrem și noi Să fim alăturea de voi, Căci am aflat că Dumnezeu, În al vost’ mijloc e mereu!”