Țefania 2 VDCL

1. Adunați‐vă, da, adunați‐vă, neam fără rușine,

2. înainte de a se naște hotărârea, înainte de a trece ca pleava ziua, înainte de a veni peste voi aprinderea mâniei Domnului, înainte de a veni peste voi ziua mâniei Domnului.

3. Căutați pe Domnul, toți cei blânzi ai pământului, voi care împliniți judecata sa! Căutați dreptatea, căutați blândețea! Poate, veți fi ascunși în ziua mâniei Domnului.

4. Căci Gaza va fi părăsită și Ascalonul va fi o pustie. Asdodul, îl vor izgoni ziua namiaza mare și Ecronul va fi dezrădăcinat.

5. Vai de cei ce locuiți pe malul mării, neam al Cheretiților! Cuvântul Domnului este împotriva voastră, Canaanule, țară a filistenilor! Și te voi pierde așa că nu va fi niciun locuitor.

6. Și malul mării va fi un loc de pășune, cu peșteri pentru păstori și târle de oi.

7. Și malul va fi al rămășiței casei lui Iuda; ei îl vor paște; seara se vor culca în casele Ascalonului; căci Domnul Dumnezeul lor, îi va cerceta și le va întoarce robia.

8. Am auzit ocara Moabului și batjocurile copiilor lui Amon, cu care au batjocorit pe poporul meu și s‐au ridicat cu mândrie împotriva hotarului lor.

9. De aceea, viu sunt eu, zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, Moabul va fi ca Sodoma și copiii lui Amon ca Gomora, un loc acoperit cu urzici și ocne de sare și o pustie în veac. Rămășița poporului meu îi va prăda și cei rămași ai neamului meu îi vor moșteni.

10. Iată ce vor avea pentru mândria lor, pentru că au batjocorit pe poporul Domnului oștirilor și s‐au înălțat împotriva lor.

11. Domnul va fi înfricoșat împotriva lor, căci va înflămânzi pe toți dumnezeii pământului; și toate ostroavele se vor închina înaintea lui, fiecare din locul unde este.

12. Și voi, Etiopenilor, veți cădea de sabia mea.

13. Și el își va întinde mâna spre miazănoapte și va pierde pe Asiria; și va preface Ninive într‐o pustietate, într‐un loc sec ca o pustie.

14. Și turme se vor culca în mijlocul ei, toate dobitoacele neamurilor: și pelicanul și ariciul vor petrece noaptea pe capetele stâlpilor săi, glasul păsărilor va cânta la ferestre, pustiirea va fi pe prag, căci a dezgolit tablele de cedru.

15. Aceasta este cetatea care se veselea, care locuia la adăpost, care zicea în inima ei: Eu și niciuna afară de mine! Cum s‐a prefăcut în pustie, în culcuș fiarelor! Oricine va trece pe lângă ea, va fluiera, va scutura mâna.