Logo
🔍

Romani 1 VDCL

Urarea

1. Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte pentru evanghelia lui Dumnezeu,

2. pe care a făgăduit‐o mai dinainte prin prorocii săi în Sfintele Scripturi

3. despre Fiul său (născut din sămânța lui David după carne,

4. hotărât Fiu al lui Dumnezeu cu putere, după Duhul de sfințenie, prin învierea morților), Isus Hristos, Domnul nostru,

5. prin care am luat har și apostolie spre ascultarea de credință între toate Neamurile pentru numele său,

6. între care sunteți și voi chemați, să fiți ai lui Isus Hristos:

Pavel și creștinii din Roma

7. tuturor care sunteți în Roma, iubiți de Dumnezeu, chemați să fiți sfinți: Har vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul Isus Hristos.

8. Mai întâi mulțumesc Dumnezeului meu prin Isus Hristos pentru voi toți, fiindcă credința voastră se vestește în toată lumea.

9. Căci martor îmi este Dumnezeu, căruia îi slujesc în duhul meu, în evanghelia Fiului său, că neîncetat fac pomenire de voi,

10. cerând totdeauna în rugăciunile mele, dacă cumva în cele din urmă voi avea parte prin voia lui Dumnezeu să vin la voi.

11. Căci doresc să vă văd ca să vă împărtășesc vreun dar de har duhovnicesc ca să fiți întăriți.

12. Și ca adică să fim mângâiați împreună între voi, fiecare prin credința care este în celălalt, atât a voastră, cât și a mea.

13. Dar nu voiesc să nu știți, fraților, că de multe ori mi‐am pus în gând să vin la voi (și am fost împiedicat până acum) pentru ca să am oarecare rod și între voi ca și între celelalte Neamuri.

14. Sunt un datornic atât grecilor cât și barbarilor, atât înțelepților cât și proștilor.

Starea omului după voia lui Dumnezeu se capătă prin credință

15. Astfel, întru cât mă privește pe mine, sunt gata să vă vestesc evanghelia și vouă care sunteți în Roma.

16. Căci nu mă rușinez de evanghelie, pentru că este puterea lui Dumnezeu spre mântuire pentru oricine crede, atât pentru iudeu, mai întâi, cât și pentru grec.

Starea de păcat a omenirii

17. Pentru că în ea se descoperă o dreptate a lui Dumnezeu din credință pentru credință, după cum este scris: Dreptul va trăi din credință.

18. Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necucernicii și nedreptăți a oamenilor, care țin cu sila adevărul în nedreptate.

19. Pentru că ce se poate cunoaște despre Dumnezeu este arătat între ei, căci Dumnezeu le‐a arătat.

20. Căci de la facerea lumii ce nu se poate vedea despre el se vede lămurit, căci se pricepe cu mintea prin cele făcute, adică veșnica lui putere și măreție dumnezeiască, pentru ca ei să fie fără cuvânt de apărare.

21. Pentru că, deși au cunoscut pe Dumnezeu, nu l‐au proslăvit ca pe Dumnezeu, nici nu i‐au mulțumit, ci au ajuns deșerți în gândirile lor și inima lor fără pricepere a fost întunecată.

22. Zicând că sunt înțelepți, au ajuns nebuni

23. și au schimbat slava Dumnezeului nesupus putrezirii cu asemănarea icoanei unui om supus putrezirii și a păsărilor și a dobitoacelor cu patru picioare și a târâtoarelor.

24. De aceea și Dumnezeu i‐a dat prinși în poftele inimilor lor spre necurățenie, ca trupurile lor să fie necinstite între ei înșiși,

25. ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună și au cinstit și au slujit zidirii în locul Ziditorului, care este binecuvântat în veci. Amin.

26. Pentru aceasta Dumnezeu i‐a dat prinși în patimi de necinste, căci și cele de parte femeiască ale lor au schimbat întrebuințarea firească în cea împotriva firii.

27. Asemenea și cei de parte bărbătească, lăsând întrebuințarea firească a părții femeiești, au fost aprinși în pofta lor între ei, săvârșind rușinea, parte bărbătească în parte bărbătească și primind în ei înșiși răsplata cuvenită a rătăcirii lor.

28. Și după cum n‐au socotit că e bine să aibă pe Dumnezeu în deplină cunoștință, și Dumnezeu i‐a dat la o gândire netrebnică, pentru ca să facă cele ce nu se cuvin;

29. fiind plini de orice nedreptate, de răutate, de lăcomie de bani, de înrăire; umpluți de pizmă, de omor, de ceartă, de înșelăciune, de viclenie, șoptitori,

30. vorbitori de rău, urâtori de Dumnezeu, semeți, îngâmfați, lăudăroși, născocitori de rele, nesupuși părinților,

31. fără pricepere, călcători de cuvânt, fără iubire firească, fără milă;

32. ca unii care cunoscând bine hotărârea lui Dumnezeu că cei ce făptuiesc unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că fac aceleași, dar și găsesc plăcere în cei ce le făptuiesc.

»