Iosua 2 VDCL

1. Și Iosua, fiul lui Nun, a trimis în ascuns din Sitim doi bărbați ca iscoade, zicând: Duceți‐vă, vedeți țara și Ierihonul. Și s‐au dus și au venit în casa unei femei, o curvă cu numele Rahav, și s‐au culcat acolo.

2. Și s‐a spus împăratului Ierihonului, zicând: Iată, bărbați din copiii lui Israel au venit aici în această noapte să cerceteze țara.

3. Și împăratul Ierihonului a trimis la Rahav zicând: Scoate pe bărbații care au venit la tine, care au intrat în casa ta; căci au venit ca să cerceteze toată țara.

4. Și femeia a luat pe cei doi bărbați și i‐a ascuns și a zis: Da, bărbații au venit la mine, dar nu știam de unde erau.

5. Și a fost așa: pe când era să se închidă poarta, când era întuneric, bărbații au ieșit: nu știu încotro s‐au dus bărbații. Urmăriți‐i repede, căci îi veți ajunge.

6. Dar ea îi suise pe acoperiș și i‐a ascuns sub cotoarele de in pe care și le așezase pe acoperiș.

7. Și bărbații i‐au urmărit pe calea Iordanului până la vaduri și de îndată ce au ieșit urmăritorii, s‐a închis poarta.

8. Și înainte ca să se culce ei, ea s‐a suit la ei pe acoperiș

9. și a zis bărbaților: Știu că Domnul v‐a dat țara și că frica de voi a căzut peste noi și că toți locuitorii țării se topesc dinaintea voastră.

10. Căci noi am auzit cum Domnul a secat apele Mării Roșii înaintea voastră, când ați ieșit din Egipt și ce ați făcut celor doi împărați ai amoriților care erau dincolo de Iordan, lui Sihon și lui Og, pe care i‐ați nimicit cu desăvârșire.

11. Am auzit și ni s‐a topit inimași n‐a mai rămas duh în niciun om din pricina voastră; căci Domnul Dumnezeul vostru, el este Dumnezeu în ceruri, sus și pe pământ jos.

12. Și acum, vă rog, jurați‐mi pe Domnul, fiindcă am arătat îndurare către voi, că veți arăta și voi îndurare către casa tatălui meu, și să‐mi dați un semn adevărat

13. că veți lăsa viu pe tatăl meu și pe mama mea și pe frații mei și pe surorile mele și tot ce este al lor, și că ne veți mântui sufletele de la moarte.

14. Și bărbații i‐au zis: Viețile noastre vor muri în locul a lor voastre, dacă nu veți spune această treabă a noastră. Și va fi așa: când Domnul ne va da țara, vom arăta îndurareși adevăr către tine.

15. Și i‐a coborât cu o funie prin fereastră, căci casa ei era lângă zidul cetății și ea locuia pe zid.

16. Și le‐a zis: Duceți‐vă la munte, ca să nu vă întâmpine urmăritorii, și ascundeți‐vă acolo trei zile, până se vor întoarce urmăritorii, și după aceea duceți‐vă pe calea voastră.

17. Și bărbații i‐au zis: Vom fi dezlegați de jurământul acesta, pe care ne‐ai pus să‐l jurăm.

18. Iată, vom intra în țară; să legi funia aceasta de fir cărmiziu la fereastra prin care ne‐ai coborât, și adună la tine în casă pe tatăl tău și pe mama ta și pe frații tăi și pe toată casa tatălui tău.

19. Și va fi așa: oricine va ieși din ușile casei tale pe uliță, sângele său va fi asupra capului său și noi vom fi nevinovați; și oricine va fi cu tine în casă, sângele său va fi asupra capului nostru dacă se va pune vreo mână pe el.

20. Și dacă vei spune această treabă a noastră, vom fi dezlegați de jurământul, pe care ne‐ai pus să‐l jurăm.

21. Și ea a zis: După cuvintele voastre așa să fie! Și i‐a lăsat să se ducă și au plecat. Și a legat funia cărmizie la fereastră.

22. Și ei s‐au dus și au venit la munte și au rămas acolo trei zile, până s‐au întors urmăritorii. Și urmăritorii i‐au căutat tot drumul, și nu i‐au găsit.

23. Și cei doi bărbați s‐au întors și s‐au pogorât din munte și au trecut și au venit la Iosua, fiul lui Nun, și i‐au istorisit tot ce li se întâmplase.

24. Și au zis lui Iosua: Cu adevărat Domnul a dat în mâinile noastre toată țara, și toți locuitorii țării se topesc naintea noastră.